CONSTANTIN ŢOIU – UN IALOMIŢEAN DEVENIT REPER CULTURAL ŞI MORAL NAŢIONAL

Prozator, eseist, traducător, Constantin Ţoiu s-a născut la 19 iulie 1923, la Urziceni, al şaptelea copil al Eugeniei (n. Ifigenia Ioanis) şi a lui Tomas Sotir Ţoghiu, negustor. Părinţii, aromâni, sunt imigranţi din Grecia. Urmează clasele primare în Urziceni. Face studii gimnaziale şi liceale la liceul braşovean ”Dr. Ioan Meşotă”. Urmează şcoala de aviaţie militară din Buzău, de unde iese sublocotenent în rezervă. Între 1942-1946 studiază la facultatea de Litere şi Filosofie din Capitală.

Lucrează ca redactor la Editura de Stat şi, din 1952, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. În 1958, debutează ca prozator în revista „Gazeta literară”, nr.8. În 1960-1961 lucrează ca redactor la revista „Secolul 20”. În 1965 publică romanul „Moartea în pădure. Cronica unei zile” (Editura pentru Literatură, Bucureşti). Între anii 1965-1970 este pe rând redactor la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, Televiziune şi „România literară” (înfiinţată pe structura vechii „Gazete literare”). La „Românialiterară” va activa până în 1990, când se pensionează.

Publică un volum de nuvele - „Duminica muţilor” (Editura pentru Literatură), iar un an mai târziu, în 1971, apare volumul de publicistică „Destinul cuvintelor” (Editura Cartea Românească, Bucureşti). Volumul de eseuri, „Pre texte” (Editura Albastros, Bucureşti) apare în 1973.

Anul 1976 este un an de răscruce în destinul literar al lui Constantin Ţoiu: apare romanul „Galeria cu viţă sălbatică” (Editura Eminescu, Bucureşti); are un mare succes de critică şi de public, va primi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. E cartea care îl impune decisiv pe scena literară. Prima ediţie, epuizată rapid, numără 34 000 de exemplare, în timp ce o a doua, în 1979 (Editura Eminescu, cuvântul editorului de Valeriu Râpeanu, postfaţa autorului), va apărea in 100 000 de exemplare.

În 1977 publică „Alte pre texte”, eseuri (Editura Eminescu), iar în septembrie – decembrie 1978 călătoreşte în Statele Unite ale Americii, primind o bursă de creaţie la International Writing Program, în Iowa City. Romanul „Însoţitorul” apare în 1981 (Editura Eminescu). „Galeria cu viţă sălbatică” este tradus în franceză, sub titlul „L’Exclu”, de Georges Barthouil şi Ilinca Barthouil – Ionesco (Editions Nagel, Paris). Începând cu acest an, este secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Îşi va da demisia din această funcţie la începutul lui 1990.

În 1984 apare romanul „Obligado” (Editura Eminescu), iar în 1987 publică romanul „Căderea în lume” (Editura Cartea Românească), scrierea de vârf a autorului. Ca şi „Bunavestire” de Nicolae Breban, cartea este atacată în presă pentru o aşa-zisă reabilitare a Mişcării Legionare. Volumul de publicistică „Prepeleac” din 1991 (Editura Cartea Românească), valorifică texte apărute în rubrica titulară din „România literară”. În aceeaşi serie vor mai fi publicate „Caftane şi cafteli” (Prepeleac doi,trei…),1994; „Morbus diaboli” (Prepeleac patru…) - toate la Editura Cartea Românească; „Răvaşe din Kamceatka” (Prepeleac cinci), Editura Allfa, Bucureşti, 2000. Romanul „Barbarius” (Editura Allfa) apare în 1999.

În 2002 primeşte Premiul Naţional de Literatură al Uniunii Scriitorilor. Începând cu 2003, publică primul volum din „Memorii din când în când” (Editura Cartea Românească), memorii neconvenţionale şi eterogene ce pot fi descrise drept literatură de frontieră - publicistică, memorialistică, eseu, ficţiune, fişe de lectură etc. „Memoriile…” revelează că ”multe dintre întâmplările şi portretele din romane sunt la origine reale” (Nicolae Manolescu). Volumul al doilea apare în 2004; al treilea, în 2006; al patrulea, intitulat „Memorii întârziate”, în 2009, iar al cincilea, numit „Vederi din Prepeleac”, în 2010, toate la Editura Cartea Românească). În 2004 reeditează, cu titlul „Trompete după-amiază”, volumul din 1967 „Duminica muţilor” (Editura Cartea Românească) iar în 2006 apare romanul „Istorisirile Signorei Sisi” (Editura Cartea Românească). În anul 2007, Editura Art iniţiază o serie de autor Constantin ŢOIU. Primul volum al seriei este compus din proze scurte (în fond, o nouă colecţie de “prepeleacuri”): „Vrăjeli (de buzunar)”, cu o prefaţă de Luminiţa Marcu.

În mai 2012, sub egida Bibliotecii Municipale „Constantin Ţoiu”, apare antologia „Urzicenii în viaţa şi opera scriitorului Constantin Ţoiu”, la editura Star Tipp Slobozia.

Constantin Ţoiu este considerat de criticii şi istoricii literari - de la Nicolae Manolescu la Eugen Simion şi Alex. Ștefănescu - unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii noastre de astăzi. Cititorii şi criticii literari din noua generaţie l-au impus pe Constantin Ţoiu în topul celor mai citiți scriitori români.

Ca o recunoaştere a valorii scriitorului, dar şi pentru dragostea pe care a afişat-o tot timpul, cu bucurie, pentru locurile natale şi pentru oamenii de aici, pe 23 mai 1995, CONSTANTIN ŢOIU a primit Titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Urziceni.

Inspectoratul pentru cultură Ialomiţa i-a decernat, pe 30 octombrie 1998, Premiul de Excelenţă pentru întreaga operă.

Pe 27 ianuarie 2006, în prezenţa emoţionată a maestrului, Biblioteca Municipală Urziceni a primit numele de „CONSTANTIN ŢOIU”.

Critici literari importanţi, români şi străini, au scris elogios despre opera lui CONSTANTIN ŢOIU, considerându-l unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii noastre de astăzi.

„Prin incitantul şi emoţionantul sãu roman, „Galeria cu viţă sălbaticã”, pur şi grav, având parcă densitatea cleştarului – care-şi obţine materialitatea cristalină printr-un teribil impuls energetic, din carbon – Constantin Ţoiu se situează deodată la treapta cea mai înaltă a prozei noastre contemporane.”( I. Negoiţescu)

„Romanul lui Constantin Ţoiu, „ Galeria cu viţă sălbaticã”, este unul dintre cele mai substanţiale şi interesante care au apărut în ultima vreme.”( Nicolae Manolescu) „Lectura acestei noi ediţii a „Galeriei cu viţă sălbatică” m-a convins că romanul lui Constantin Ţoiu deţine secretul unei inepuizabile tinereţi.”( Liviu Petrescu) „Un roman superb („ Galeria cu viţă sălbatică”)… Există în creaţia lui Ţoiu ceva şi din Dostoievski şi din Machiavelli şi cum să nu ne gândim şi la Koestler, la Orwell?... Ne aflăm pe linia povestirilor magice ale unui Mircea Eliade şi a evocărilor unui Mateiu Caragiale…” (Edgar Reichmann, în „Le Monde”, 14 august 1981) „…Constantin Ţoiu este astăzi numele unui însemnat romancier român.”(Cornel Regman).

Ori de câte ori a avut ocazia, Constantin Ţoiu şi-a afirmat cu mândrie originea geografică şi culturală, anume sudul, spiritul muntean. „Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o fire independentă, de la Sud…” „Oricâte locuri ai vedea, cel mai important şi mai emoţionant loc – dacă ai ceva de spus – rămâne cel pe care ai vãzut oamenii prima dată… Pentru mine, la 10, 12, 14 ani, Urziceniul era centrul lumii.” „În ce mă priveşte, proza ca şi stilul ei, au fost înrâurite în bună măsură de întâmplările trăite în copilărie şi adolescenţă în urbea ialomiţeană cu numele buruienei agresive, care, apărându-se, te urzică, usturându-te.”

CONSTANTIN ŢOIU face deja parte din patrimoniul cultural naţional. Cu atât mai mult ialomiţenii şi l-au asumat şi onorat cum se cuvine, răspunzând astfel sentimentelor pe care le-a nutrit maestrul ŢOIU pentru oamenii şi locurile natale. Mai multe asociaţii culturale, instituţii şi personalităţi au salutat iniţiativa Consiliului Judeţean Ialomiţa de a institui titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Ialomiţa şi au reacţionat ca atare, propunându-l pentru titlul de Cetăţean de Onoare al Judeţului Ialomiţa pe CONSTANTIN ŢOIU, UN MARE STILIST AL LITERATURII ROMÂNE, DAR ŞI UN MARE CARACTER, UN MODEL DE CARE AVEM NEVOIE.

CONSTANTIN ŢOIU A DEVENIT PRIMUL CETĂŢEAN DE ONOARE AL JUDEŢULUI IALOMIŢA ÎN ŞEDINŢA CONSILIULUI JUDEŢEAN IALOMIŢA DIN 30 NOIEMBRIE 2007.

JOI, 4 OCTOMBRIE 2012, MAESTRUL CONSTANTIN ŢOIU A PLECAT ÎN ETERNITATE.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

decernare titlu cetatean de onoare